O matrice influență-afectare este o clasificare a stakeholderilor pe două axe: cât de multă influență are cineva asupra organizației dvs. și în ce măsură aceeași parte este afectată de ceea ce faceți. Matricea în sine nu este nouă. Ce lipsește adesea este un mod fix de notare și un proprietar clar pentru fiecare relație. Fără aceste două elemente, matricea devine o fotografie de moment care după un trimestru este deja uitată.
Influența și afectarea nu sunt sinonime. O autoritate de supraveghere poate avea multă influență fără să fie ea însăși afectată de operațiunile dvs. zilnice. O comunitate locală poate fi afectată puternic fără să aibă vreo influență formală. Matricea există pentru a face vizibilă această distincție, nu pentru a crea o singură ierarhie de importanță.
Întrebarea cum stabiliți influența și întrebarea cum stabiliți afectarea sunt două chestiuni separate, fiecare cu propriile criterii. La cum se notează influența găsiți de ce depinde un scor de influență. La cum se notează afectarea găsiți același lucru pentru cealaltă axă. Ambele scoruri sunt o estimare făcută de propria dvs. organizație, nu un fapt măsurat. Aceasta este o diferență care revine mai târziu.
Un scor stabilit o singură dată îmbătrânește. Influența se schimbă atunci când legislația se modifică, atunci când un stakeholder formează o coaliție sau atunci când un proiect trece într-o altă fază. Afectarea se schimbă atunci când impactul unei decizii se extinde sau, dimpotrivă, scade. O matrice care nu este revizuită este o fotografie a unei situații care nu mai există.
Această problemă se amplifică de îndată ce nu rulează un singur proiect, ci mai multe în paralel. Același stakeholder poate avea puțină influență la un proiect și multă la altul. Cum gestionați acest lucru găsiți la notarea influenței atunci când rulează mai multe proiecte simultan și, privit mai larg, la aplicarea matricei în cazul mai multor proiecte în curs. Matricea nu mai este atunci o singură schemă, ci un ansamblu de scheme care coexistă, cu riscul unor scoruri contradictorii dacă nimeni nu le analizează împreună.
O matrice fără atribuirea responsabilității produce o imagine, nu un comportament. Fiecare celulă din matrice reprezintă relații cu oameni, iar fiecare relație are nevoie de cineva responsabil pentru întreținerea ei. Fără această atribuire, contactul rămâne în sarcina celui care are timp întâmplător, sau a nimănui.
Întrebarea cine devine proprietarul unei relații este, prin urmare, la fel de determinantă ca scorul în sine. La cine devine proprietarul unei relații cu un stakeholder găsiți de ce depinde această atribuire: funcția, istoricul cu stakeholderul și timpul disponibil joacă un rol în acest sens. O matrice care arată scoruri, dar nu nume, este incompletă.
Stakeholderii cu multă influență și puțină afectare necesită o abordare diferită față de stakeholderii cu multă influență și multă afectare. Primul grup are putere fără să simtă el însuși vreo consecință; această relație necesită explicații privind motivul pentru care acordați atenție unui lucru care nu îi afectează direct. Ce implică concret această abordare găsiți la abordarea în cazul multă influență și puțină afectare.
Matricea arată cum estimează organizația dvs. influența și afectarea. Nu arată ce crede stakeholderul însuși despre asta. Această distincție nu este banală: o conducere care evaluează o parte ca fiind puțin afectată poate întâlni o experiență complet diferită de îndată ce acea parte își face auzită vocea. Matricea este un instrument intern de prioritizare, nu un sondaj al sentimentului extern. Ce cred stakeholderii aflați abia în momentul în care ei înșiși o spun.
Aceasta este, de asemenea, motivul pentru care o matrice devine utilă doar alături de o imagine de contrast: estimarea proprie a conducerii comparată cu ce raportează efectiv stakeholderii. Diferența dintre aceste două imagini este locul spre care trebuie orientată atenția, nu matricea în sine.
O celulă din matrice spune ceva despre prioritate, nu despre ce s-a promis. O promisiune mică nerespectată costă adesea mai multă încredere decât o investiție mare care nu se materializează. De aceea, o matrice fără urmărirea angajamentelor asumate face doar jumătate din treabă. Cealaltă jumătate este o modalitate de a urmări ce a fost promis și dacă acest lucru s-a și întâmplat.
Trust Baseline lucrează cu această matrice ca punct de pornire: o consultare internă alături de o consultare externă în rândul stakeholderilor, cu diferența dintre aceste două imagini ca prim rezultat, completată cu un tracker de angajamente și un ritm fix de semnalare. Instrumentul este încă în dezvoltare. Cei care doresc să îl folosească de îndată ce va fi disponibil se pot înscrie pe lista de așteptare.
Întreținerea unei relații cu un stakeholder constă într-o serie de sarcini recurente: colectarea informațiilor, redactarea actualizărilor, evidența angajamentelor, transmiterea semnalelor către persoana potrivită. Prin urmare, întrebarea cine devine proprietarul unei relații implică și întrebarea cât din această muncă de bază poate fi automatizată și cât necesită în continuare judecată umană. Scanul de muncă al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din aceasta poate fi preluată de AI, independent de întrebarea cui îi este atribuită relația în matrice.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.