Stakeholder Dialogue & Social Impact
Diferența dintre ceea ce crede conducerea și ceea ce cred de fapt stakeholderii devine vizibilă abia atunci când chestionarea se face structurat, în loc de a se baza pe conversațiile care apar de la sine. Modul exact în care este construită această chestionare este explicat pe ce este și pe cum funcționează. Această pagină descrie ce rută se potrivește: să faceți singur, cu îndrumare parțială, sau externalizare completă. Ordinea nu este arbitrară. Instrumentul este, la bază, un instrument de autoservire; ce este necesar în plus la nivel de contact uman abia devine relevant atunci când se optează pentru asta.
Ce primește clientul: Trust Baseline ca instrument, cu o chestionare internă alături de o chestionare externă structurată în cadrul cercului existent și cunoscut de stakeholderi. La aceasta se adaugă matricea influență × impact cu un proprietar per relație, urmăritorul de angajamente (commitment-tracker) per promisiune, și ritmul de semnalizare către consiliul de administrație. Remăsurarea anuală face parte din aceeași rută.
Această rută se potrivește atunci când cercul de stakeholderi este cunoscut și accesibil, și când organizația poate ea însăși să distribuie chestionarul extern și să proceseze răspunsurile. Ce trebuie să poată face clientul singur: să desemneze proprietari per relație, să înregistreze efectiv angajamentele în momentul în care sunt făcute, și să facă ritmul de semnalizare să ajungă la persoane care fac ceva cu el. Fără acest ultim aspect, matricea rămâne o listă și nimic nu se schimbă la nivelul consiliului de administrație.
Ruta 1 nu se potrivește atunci când stakeholderii care afirmă că sunt cei mai relevanți se află în afara listei existente de contacte. O chestionare care ajunge doar la cercul cunoscut repetă exact problema pentru care este destinat acest instrument: o imagine care este predominant pozitivă pentru că ajunge la persoanele care erau deja pozitive.
Ce primește clientul: același instrument ca dosar, completat de un partener care conduce conversațiile externe cu stakeholderii din afara cercului fix. Chestionarul din instrument servește drept scenariu, astfel încât rezultatele să fie evaluate în același mod în matrice, în tracker și în ritm ca și chestionarea internă.
Această rută se potrivește atunci când există suspiciunea că stakeholderi relevanți nu sunt atinși, dar organizația nu are ea însăși capacitatea sau accesul adecvat pentru a conduce aceste conversații. Este vorba, de exemplu, despre cercetare în afara cercului fix, sau despre modulele pentru cercetarea comunităților afectate (affected-communities) și maparea valorii sociale (social value mapping), pentru care sunt disponibile șabloane ale instrumentului, dar execuția este realizată de un partener.
Ce trebuie să poată face clientul singur: să efectueze propria chestionare internă independent, și să raporteze rezultatele partenerului în instrument, astfel încât dosarul să rămână complet. Partenerul conduce conversațiile; instrumentul rămâne locul unde totul se adună.
Această rută nu se potrivește atunci când organizația caută de fapt o judecată asupra rezultatului, sau vrea o terță parte care să confirme încrederea. Partenerul conduce conversații conform formatului și livrează rezultatul; ceea ce se face cu rezultatele rămâne responsabilitatea organizației.
Ce primește clientul: un program de implicare (engagement) la partener, cu Trust Baseline ca măsurare inițială pe care se construiește programul. Instrumentul rămâne și aici dosarul: matricea, tracker-ul și ritmul de semnalizare continuă, chiar dacă conversațiile în sine sunt complet în sarcina partenerului.
Această rută se potrivește atunci când relațiile cu stakeholderii au rămas structural neglijate, atunci când mai multe departamente vorbesc necoordonat cu aceleași părți și nimeni nu mai are o imagine de ansamblu, sau atunci când organizația trebuie să dea socoteală pe termen scurt cu privire la încrederea stakeholderilor fără a avea capacitate proprie pentru aceasta.
Ce trebuie să poată face clientul singur: să pună efectiv rezultatele programului pe agenda consiliului de administrație, și să implice proprietarii fiecărei relații cu stakeholderii de îndată ce programul produce angajamente. Externalizarea conversațiilor nu înseamnă externalizarea urmăririi.
Această rută nu se potrivește ca înlocuitor al rutei 1. Un program complet fără ca organizația proprie să facă vreodată chestionarea internă lasă nenumită problema reală — diferența dintre imaginea proprie și imaginea externă. Măsurarea inițială are valoare doar dacă există ceva față de care să fie comparată.
Instrumentul este și rămâne dosarul. Matricea, tracker-ul și ritmul de semnalizare funcționează în același mod, indiferent de cine conduce conversațiile. Nu există trasee de implicare (engagement) deja realizate la care se face trimitere: instrumentul structurează chestionarea și urmărirea, nu dovedește un palmares și nu garantează un rezultat. Ce se întâmplă cu semnalele odată ce ajung la consiliul de administrație rămâne responsabilitatea organizației.
Mai multe informații despre structura chestionarelor și a matricei se găsesc în baza de cunoștințe. Butonul pentru a începe se află momentan pe o listă de așteptare; cei care se înscriu sunt invitați primii la lansare.
Încrederea stakeholderilor devine concretă abia atunci când poate fi raportată la cine conduce ce conversație, câte ore costă asta și în ce sistem este înregistrată. Această transpunere în sarcini, ore și sisteme este realizată de scanul de lucru (werkscan) de la ftetoai.com.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.