O echipă de conducere are o imagine despre cum stă organizația în fața stakeholderilor săi. Acea imagine este de obicei construită din conversații, semnale culese pe coridoare, o analiză de media ocazională și instinctul unor oameni care lucrează de ani de zile în domeniu. Nu este o prostie, dar nici nu este o măsurare. Un sentiment este o sumă de experiențe care întâmplător au rămas în minte. O măsurare necesită o formă fixă, repetabilă, cu un moment în care reveniți și verificați dacă imaginea mai este corectă.
Problema nu constă în a avea un sentiment. Problema constă în a folosi acel sentiment ca bază pentru decizii care îi afectează pe stakeholderi, fără a confrunta vreodată acel sentiment cu altceva. Cât timp nimeni nu confruntă imaginea conducerii cu ceea ce se spune cu adevărat în afara zidurilor managementului, aceasta rămâne o presupunere care se dă drept cunoaștere.
Trust Baseline constă din două sondaje puse unul lângă altul: unul intern, în rândul conducerii și al persoanelor apropiate de procesul decizional, și unul extern, în rândul stakeholderilor înșiși. Nu pentru a determina cine are dreptate, ci pentru a vedea unde diverg cele două imagini. Acea diferență este primul rezultat. Nu un scor, nu o judecată despre cine are dreptate, ci o dezvăluire a distanței dintre ceea ce credeți că se petrece și ceea ce se spune.
Această distanță este adesea mai informativă decât cele două imagini luate separat. O conducere care crede că un subiect este relevant pentru un grup de stakeholderi, în timp ce, în realitate, este relevant pentru un grup complet diferit, se orientează pe subiectul greșit, în locul greșit. Ce înseamnă exact această diferență pentru organizația dumneavoastră puteți citi în de ce imaginea dumneavoastră diferă de cea a stakeholderilor dumneavoastră.
Trust Baseline nu face nicio afirmație despre ce cred stakeholderii. Pare o diferență subtilă, dar este esența pentru ce este și pentru ce nu este destinat acest instrument. Noi măsurăm diferența dintre imaginea internă și ceea ce se spune extern. Nu știm ce crede un stakeholder, până când el însuși nu o spune, cu propriile sale cuvinte, la propriul său moment. O presupunere despre ce crede un stakeholder nu este același lucru cu o afirmație a acelui stakeholder. Cine dorește totuși, fără acel sondaj, să afle cum se relaționează încrederea cu ceea ce oamenii spun cu adevărat, găsește un punct de plecare în cum măsurați încrederea fără a o cere celor care sunt deja pozitivi.
O diferență măsurată este un punct de start, nu un punct final. Ce se întâmplă după depinde de ceea ce face o organizație cu această informație. Aici intervine commitment-tracker-ul: o modalitate de a urmări ce angajamente au fost făcute ca urmare a celor auzite și dacă acestea au fost respectate.
Aici există un tipar care merită să fie ținut sub observație atentă. Un angajament mic care nu este respectat costă adesea mai multă încredere decât o investiție mare care nu se materializează. O promisiune privind un gest concret, mic, este reținută în memorie, tocmai pentru că era mic și concret. Neîndeplinirea acesteia este mai vizibilă și mai personală decât întârzierea unui program strategic al cărui calendar era deja neclar. Tracker-ul există pentru a nu lăsa această diferență de greutate să se pierdă în agitația zilnică.
O măsurare unică oferă o fotografie. Încrederea se schimbă, așa că o fotografie are o dată de expirare. Ritmul semnalelor al Trust Baseline este conceput pentru a repeta periodic această fotografie, astfel încât să devină vizibil dacă distanța dintre imaginea internă și vocea externă se micșorează, se mărește sau își schimbă forma. Când, de exemplu, mai multe departamente vorbesc independent unele de altele cu același partener extern, apare un tipar care spune deja ceva prin el însuși despre unde se află atenția și unde nu. Ce poate însemna un astfel de tipar este descris în ce înseamnă dacă patru departamente vorbesc cu același partener.
Și punctele oarbe devin astfel mai vizibile: nu ca o constatare unică, ci ca un tipar recurent care se situează constant în afara imaginii interne. Cine vrea să înțeleagă cum se manifestă un astfel de punct orb găsește repere în cum recunoașteți un punct orb.
Trust Baseline este în construcție. Nu există un tablou de bord pe care să îl puteți deschide astăzi și niciun raport pe care să vi-l putem trimite. Ce există deja: o structură clară a sondajului intern și extern, o gândire funcțională în spatele commitment-tracker-ului și un ritm care este bine chibzuit, dar care nu funcționează încă în producție. Cine dorește să folosească acest instrument imediat ce va fi disponibil se poate înscrie pe lista de așteptare. Nu este un truc de vânzare pentru a crea așteptări, este o reprezentare sinceră a stadiului actual al instrumentului.
Măsurarea diferenței dintre imagine și realitate se leagă de o întrebare mai largă, care se manifestă și dincolo de relațiile cu stakeholderii: cât din munca pe care oamenii o fac acum se bazează, de fapt, pe presupuneri care nu au fost niciodată verificate. Aceeași curiozitate față de diferența dintre presupunere și fapt se află la baza scanului de muncă al FTE TO AI, care calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi transferată către AI. Cine vrea să afle exact unde apasă cel mai greu acea diferență de încredere și care stakeholderi au cea mai mare influență în această privință poate continua să citească despre ce înseamnă o matrice de influență-impact, sau poate verifica cum evaluați influența în propriul dumneavoastră câmp de stakeholderi.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.