Majoritatea organizațiilor măsoară încrederea întrebând pe cei care reacționează în orice caz. Clientul satisfăcut care completează chestionarul. Partenerul prezent la evenimentul relațional. Jurnalistul cu care contactul funcționează bine. Această imagine nu este incorectă, dar este incompletă, iar incompletitudinea se află exact acolo unde se află riscul: la cei care nu reacționează, care nu sunt invitați sau care au renunțat deja de mult.
Întrebarea "cum măsurați încrederea fără a întreba doar pe cei care sunt deja pozitivi" nu are un răspuns tehnic. Nu există un instrument care selectează automat persoanele potrivite. Ce este posibil: să înregistrați separat imaginea internă, independent de sondajul extern, și să puneți cele două una lângă alta înainte de a concluziona cine are dreptate.
Trust Baseline constă din două părți care sunt colectate separat. Mai întâi un sondaj intern: ce crede conducerea că părțile interesate cred, cât de stabilă se consideră relația, unde se anticipează rezistență. Apoi, independent de acesta, un sondaj extern realizat chiar în rândul părților interesate, cu o selecție care nu depinde de cine este întâmplător accesibil sau binevoitor.
Diferența dintre aceste două imagini este primul rezultat. Nu imaginea externă în sine, și nici imaginea internă în sine, ci distanța dintre ele. Această distanță este măsurabilă fără să fie nevoie să afirmăm ce cred cu adevărat părțile interesate. Aceasta o aflăm doar când o spun ele înseși. Ce putem arăta: unde conducerea este sigură de ceva în timp ce rezultatul extern arată altceva, și unde, dimpotrivă, există îndoieli în timp ce imaginea externă se dovedește stabilă. La ce faceți cu un rezultat care nu vă convine se explică modul în care această a doua situație se relaționează cu prima, și de ce ambele sunt la fel de relevante.
O conversație cu o parte interesată oferă o opinie, nu o măsurare. O serie de conversații oferă o serie de opinii, care sunt ordonate inconștient de către interlocutor în funcție de ceea ce se simte familiar. Aceasta este un reflex uman, nu o eroare, dar este motivul pentru care sentimentul nu este un substitut pentru un sondaj sistematic. De ce această diferență se manifestă atât de amplu în practică, este explicat la de ce sentimentul nu este o măsurare.
Sondajul intern al Trust Baseline nu întreabă, prin urmare, o judecată despre relație, ci previziuni concrete: ce crede cineva că va spune un anumit grup de părți interesate despre un anumit subiect. Această previziune poate fi verificată ulterior în raport cu ce s-a spus efectiv. Astfel diferența devine identificabilă, nu doar o impresie.
O diferență între imaginea internă și semnalul extern nu este o dovadă că conducerea greșește. Poate însemna, de asemenea, că sondajul extern a atins un grup care nu este reprezentativ pentru relație în ansamblu, sau că un eveniment recent a distorsionat temporar imaginea. Întrebarea nu este cine are dreptate, ci unde este distanța cea mai mare și dacă acea distanță se află într-un loc relevant pentru organizație. Cum recunoașteți acel loc este explicat la cum recunoașteți un punct mort și ce faceți cu diferența.
Există, de asemenea, un semnal care cântărește mai mult decât își dau seama majoritatea organizațiilor: nerespectarea unui angajament mic costă de obicei mai multă încredere decât neefectuarea unei investiții mari. O promisiune care dispare fără urmă este ținută minte. O investiție care nu s-a făcut nu a fost, de multe ori, niciodată promisă și, prin urmare, nu este percepută ca fiind încălcată. Din acest motiv, Trust Baseline include un commitment-tracker: un loc fix unde angajamentele față de părțile interesate sunt înregistrate și monitorizate, astfel încât diferența dintre ce s-a spus și ce s-a făcut să rămână vizibilă înainte ca o parte interesată să trebuiască să o semnaleze ea însăși.
O singură măsurare oferă o stare de fapt. Repetarea oferă mișcare. De aceea există un ritm al semnalelor: un moment fix la care sondajul intern și extern sunt repetate, astfel încât schimbările în distanța dintre imagine și semnal să devină vizibile înainte de a escalada. Este și locul unde se manifestă consistența: atunci când mai multe departamente, independent unul de altul, discută cu aceeași parte interesată și ajung la semnale similare, aceasta spune ceva despre cât de stabilă este imaginea. Ce înseamnă și ce nu înseamnă o astfel de coincidență este explicat la ce înseamnă când patru departamente vorbesc cu aceeași parte.
Trust Baseline este în construcție. Nu există un tablou de bord disponibil astăzi și nici o echipă care va veni mâine să programeze o sesiune. Cei care doresc să folosească acest instrument imediat ce va fi disponibil se pot înscrie pe lista de așteptare. Acesta este, în acest moment, singurul pas pe care îl putem oferi în mod onest.
Cartografierea diferenței dintre imaginea internă și semnalul extern, urmărirea angajamentelor și repetarea unui sondaj la un ritm fix sunt, fiecare, sarcini formate din pași repetitivi: colectarea datelor, punerea lor una lângă alta, marcarea a ceea ce diferă. La FTE TO AI, scanul de lucru pe sarcini arată ce parte a acestui tip de muncă poate fi preluată de AI, astfel încât oamenii să se concentreze pe interpretarea unei abateri, nu pe colectarea ei.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.