O conducere are o imagine despre cum stă organizația. Această imagine vine de undeva: din discuții, din rapoarte, dintr-un sentiment care s-a format de-a lungul anilor. Problema nu este că această imagine ar fi incorectă. Problema este că a fost construită intern, în timp ce întrebarea care contează efectiv își găsește răspunsul în exterior.
Părțile interesate — autorități de supraveghere, rezidenți din vecinătate, jurnaliști, angajați, ONG-uri — își formează propria imagine, independent de ce crede conducerea că știe. Aceste două imagini se pot suprapune. Se pot și diferenția, fără ca nimeni din organizație să observe, până în momentul în care diferența apare la un moment nepotrivit.
Nu sunt necesare forțe misterioase pentru a explica de ce imaginea internă și cea externă diverg. O conducere aude în principal de la persoane care au acces, au timp și au curajul de a spune ceva. Cine se află în afara acestui cerc rămâne invizibil în imaginea internă, chiar dacă opinia sa este relevantă pentru reputația sau susținerea socială a organizației.
În plus, o imagine externă se schimbă mai rapid decât se ajustează o imagine internă. O declarație, un incident, un angajament neonorat: pot face o parte interesată să își schimbe imediat opinia, în timp ce acel semnal ajunge la conducere abia după un ocol — sau deloc.
Trust Baseline pune o anchetă internă alături de o anchetă externă în rândul părților interesate. Nu pentru a stabili cine are dreptate, ci pentru a face vizibilă diferența dintre aceste două imagini. Acel diferența este primul rezultat: nu o judecată asupra organizației, ci o măsurare a distanței dintre autopercepție și percepția din exterior.
În acest sens, aplicăm o limită care este determinantă pentru utilitatea instrumentului: nu ne pronunțăm asupra a ceea ce cred părțile interesate. Măsurăm diferența dintre ce crede conducerea și ce se spune efectiv. Ce crede cu adevărat o parte interesată nu știm până când nu o spune ea însăși. Cine dorește să înțeleagă cum poate fi organizată o astfel de anchetă fără influențare, poate citi cum măsurați încrederea fără a o cere de la cei care sunt deja pozitivi.
O investiție care nu se realizează costă încredere. Dar un angajament mic care nu este onorat costă de regulă mai mult. Părțile interesate rareori rețin amploarea unei promisiuni făcute; rețin dacă acea promisiune a fost sau nu îndeplinită. O organizație care își exprimă o ambiție mare, dar lasă neîndeplinit un angajament mic și concret, pierde credibilitate într-un mod care nu este proporțional cu amploarea acelei promisiuni.
Acesta este motivul pentru care, alături de măsurarea diferenței, există și un instrument de urmărire a angajamentelor. Promisiunile făcute — mari sau mici — sunt înregistrate și urmărite. Nu pentru a trage la răspundere, ci pentru a preveni ca o organizație să construiască, fără să știe, un tipar de promisiuni neonorate.
O singură abatere între imaginea internă și cea externă spune puțin. Un tipar spune mai mult. Atunci când departamente diferite ajung independent unele de altele la aceeași concluzie, sau când mai multe grupuri de părți interesate transmit, independent unele de altele, același semnal, natura rezultatului se schimbă. Citiți mai multe despre acest lucru în ce înseamnă atunci când patru departamente vorbesc cu aceeași parte.
Trust Baseline funcționează de aceea cu un ritm de semnal: nu o fotografie de moment, ci o măsurare repetată care arată dacă o diferență este incidentală sau recurentă. Această distincție este mai valoroasă decât un scor unic, pentru că indică dacă o organizație are o problemă care dispare de la sine, sau un unghi mort care persistă până este recunoscut. Modul în care se manifestă acel unghi mort este descris în cum recunoașteți un unghi mort.
Trust Baseline nu formulează un diagnostic care depășește ceea ce a fost măsurat. Nu se oferă un sfat personalizat, nu se face o recomandare și nu se garantează niciun rezultat. Instrumentul furnizează structură și întrebări, nu o judecată despre ce ar trebui să facă organizația cu un rezultat nefavorabil. Pentru cei care se pregătesc pentru asta, există ce faceți cu un rezultat care nu vă convine. O explicație mai amplă a sistematicii se găsește în de ce imaginea dumneavoastră diferă de cea a părților interesate și ce urmează după aceea.
Trust Baseline este în curs de dezvoltare. Nu există încă un serviciu care poate fi livrat astăzi, iar noi preferăm să scriem acest lucru astfel decât să oferim ceva ce nu există încă. Cine dorește să urmărească dezvoltarea sau să obțină acces primul, imediat ce instrumentul este pregătit, se poate înscrie pe lista de așteptare.
Diferența dintre ce crede o conducere și ce se întâmplă de fapt nu se manifestă doar la nivelul încrederii și reputației. Aceeași prăpastie — între presupunere și realitate — apare și în execuția zilnică a muncii. Cine dorește să știe cât din pachetul efectiv de sarcini dintr-o organizație este eligibil pentru a fi preluat de AI, și nu dorește să se bazeze doar pe o impresie în acest sens, găsește la werkscan de la FTE TO AI un calcul orientat pe sarcini al acestei proporții.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.