O conducere are de obicei o imagine despre cum stă în relația cu locuitorii din zonă, angajații, clienții sau autoritățile de supraveghere. Această imagine se bazează de regulă pe semnale incidentale: o plângere, o știre critică, o discuție care a rămas în minte. Problema nu este că această imagine ar fi incorectă. Problema este că nimeni nu știe cât de mare este distanța dintre această imagine și ceea ce se spune de fapt în afara sălii de conducere, până în momentul în care distanța respectivă se manifestă ca o criză.
Un trust baseline face vizibilă această distanță înainte ca acest lucru să se întâmple.
Metoda constă din două chestionări care se realizează separat una de cealaltă. Prima este internă: ce crede conducerea că gândesc părțile interesate, unde se așteaptă rezistență, unde se așteaptă susținere. A doua este externă: ce spun părțile interesate ele însele, printr-o discuție structurată. Pentru cei care conduc această discuție, există structuri fixe pentru fiecare grup de părți interesate, precum o discuție structurată cu locuitorii din zonă, cu angajații sau cu autoritățile de supraveghere.
Diferența dintre aceste două imagini este primul rezultat. Nu imaginea externă în sine, și nu imaginea internă în sine, ci prăpastia dintre ele. Această prăpastie este cea în raport cu care este comparat baseline-ul la o măsurare ulterioară.
Aceasta este o limită pe care o trasăm în mod deliberat. Un trust baseline nu emite nicio afirmație despre ceea ce cred părțile interesate. Noi măsurăm diferența dintre ceea ce crede conducerea și ceea ce se spune de fapt. Nu știm ce crede o parte interesată până când aceasta nu o spune ea însăși, într-o discuție care a avut loc efectiv.
Aceasta înseamnă că baseline-ul nu este un substitut pentru contact. Nu este un tablou de bord care prezice sentimentul, și nici un model care emite o judecată asupra reputației unei organizații. Este o structură care pune una lângă alta cele două imagini existente, cea internă și cea externă, și face urmăribilă diferența dintre ele. Cei care doresc să afle mai mult decât această diferență vor trebui să conducă ei înșiși discuția, de exemplu cu clienții sau cu furnizorii.
Un baseline fără continuare este o fotografie a momentului care își pierde valabilitatea. Commitment-tracker-ul urmărește ce a promis o organizație, cui, și dacă acest lucru a fost respectat. Această componentă există dintr-un motiv specific: nerespectarea unei promisiuni mici costă mai multă încredere decât neefectuarea unei investiții mari. O întâlnire cu locuitorii care este amânată de două ori are o pondere mai mare decât o investiție care întârzie din cauza unor factori externi. Tracker-ul nu înregistrează automat această diferență de pondere, dar urmărește promisiunile în sine, astfel încât o organizație să știe ce a rămas neîndeplinit înainte ca o parte interesată să întrebe ea însăși despre acest lucru.
A treia componentă este un ritm, nu un raport. În locul unei măsurări anuale care reconstituie retrospectiv ce s-a întâmplat, ritmul semnalelor oferă momente periodice în care diferența dintre imaginea internă și imaginea externă este înregistrată din nou. Acest ritm are scopul de a observa schimbările cât timp sunt încă mici, nu de a formula o judecată finală.
Un trust baseline nu garantează o încredere îmbunătățită, nicio predicție a daunelor de reputație și niciun sfat de-a face imediat. Rezultatul este o imagine structurată a unei diferențe și o prezentare generală a promisiunilor. Ce face o organizație cu acest lucru, și ce discuții conduce în urma acestuia, de exemplu cu municipalitățile și provinciile, este la latitudinea organizației respective.
Trust Baseline este în construcție. Nu există un tablou de bord pe care îl puteți deschide astăzi și niciun raport pe care îl putem livra astăzi. Cei care doresc să folosească metoda de imediat ce va fi disponibilă se pot înscrie pe lista de așteptare. Scriem acest lucru în mod direct pentru că un instrument care are încrederea ca subiect nu poate începe cu o promisiune care nu poate fi încă onorată.
Conducerea unor discuții structurate, ținerea unui commitment-tracker și repetarea unui ritm al semnalelor sunt sarcini cu o formă fixă și un tipar recognoscibil. Pentru organizațiile care se întreabă ce parte din astfel de sarcini poate fi preluată de AI și ce parte rămâne muncă umană, werkscan-ul de la FTE TO AI calculează acest lucru pentru fiecare sarcină.
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.