Pe pagina de start este descrisă problema: managementul vorbește mai ales cu cei care sunt deja pozitivi, iar acest sentiment este confundat cu încrederea. Această pagină arată cum instrumentul face vizibilă această diferență, în patru pași, și ce mai este necesar după aceea pentru a păstra imaginea actuală.
Cititorul furnizează o listă cu stakeholderii relevanți: nume, organizații și care departament sau persoană internă întreține contactul. Acest lucru se poate face dintr-o dată, dar nu este obligatoriu: introducerea datelor poate fi împărțită între mai multe persoane, de exemplu pe departament, astfel încât nimeni nu trebuie să alcătuiască lista completă de unul singur. Acest lucru este imediat relevant, pentru că patru departamente care vorbesc necoordonat cu aceeași parte sunt puse aici, pentru prima dată, unele lângă altele.
Ce se întâmplă: instrumentul ordonează datele introduse, semnalează suprapunerile dintre departamente și pregătește lista ca bază pentru interogare. Nu este nevoie de un număr fix de stakeholderi pentru a începe; matricea din pasul următor devine mai completă pe măsură ce lista devine mai completă.
Timpul este consumat mai ales cu colectarea internă a datelor de contact corecte și cu coordonarea între departamente privind cine întreține deja care relație. Cine este implicat: persoanele care au contact zilnic cu stakeholderii respectivi, nu neapărat un singur responsabil central.
Managementul este chestionat intern conform unui format fix: cum este estimată încrederea fiecărui stakeholder și pe ce se bazează această estimare. Aceiași stakeholderi primesc apoi o interogare externă, cu un format de conversație similar, dar adaptat lor. Ambele interogări sunt structurate în scris, nu este vorba de o discuție liberă care trebuie interpretată ulterior.
Ce se întâmplă: răspunsurile sunt procesate în același mod, astfel încât imaginea internă și imaginea externă sunt puse una lângă alta pe baza unor categorii identice. Acest lucru face rezultatul explicabil: fiecare diferență poate fi urmărită până la un răspuns concret, nu la o impresie subiectivă despre cum a fost o discuție.
Termenul de execuție depinde de rapiditatea cu care stakeholderii răspund la interogarea externă, aspect asupra căruia instrumentul nu are nicio influență. Cine este implicat: managementul pentru partea internă, stakeholderii înșiși pentru partea externă. Discuțiile cu părți din afara cercului existent nu urmează această rută; pentru asta este destinată ruta 2.
De îndată ce ambele interogări sunt finalizate, instrumentul pune imaginea internă și cea externă față în față în raportul de bază. Raportul arată, pentru fiecare stakeholder, unde estimarea managementului corespunde cu ceea ce indică stakeholderul însuși și unde există abateri. Raportul este disponibil digital, cu răspunsurile de bază vizibile pe categorie, astfel încât o concluzie poate fi întotdeauna urmărită până la datele sursă și nu rămâne o cifră izolată în sine.
Instrumentul nu emite o judecată asupra a ceea ce înseamnă o abatere pentru organizație; acest lucru rămâne la latitudinea cititorului. Modul în care stakeholderii sunt integrați apoi în analiza mai amplă de materialitate este descris pe Rezultate, inclusiv modul în care această interogare se conectează la analiza dublei materialități.
Cine este implicat: nimeni în plus, raportul este generat automat din datele pașilor 1 și 2. Timpul necesar aici se limitează la timpul de procesare, de îndată ce toate răspunsurile sunt finalizate.
Stakeholderii din pasul 1 sunt legați de o matrice influență × impact, cu un responsabil pentru fiecare relație, care răspunde de contact. Angajamentele făcute în timpul discuțiilor sunt înregistrate într-un tracker de angajamente cu un ceas asociat, astfel încât un angajament nu revine abia după luni de zile ca reproș, pentru că nimeni nu mai știe exact ce a fost promis. În plus, se activează un ritm de semnal: o frecvență fixă cu care abaterile și angajamentele ajung la masa conducerii, în loc să fie observate abia atunci când escaladează.
Un an mai târziu urmează o remăsurare: aceeași interogare internă și externă, puse din nou una lângă alta. Aceasta nu garantează o încredere îmbunătățită, dar oferă o imagine comparabilă: s-a redus diferența dintre imaginea internă și cea externă, au fost respectate angajamentele, este matricea încă actuală. Ce se face cu acest rezultat rămâne la latitudinea organizației înseși.
Cine este implicat: aceiași responsabili ca la matrice, împreună cu cei responsabili de ritmul de semnal către conducere.
Nu există traiecte de angajament realizate la care să se poată face trimitere: instrumentul structurează interogarea, nu demonstrează un istoric de rezultate. Discuțiile din afara cercului fix de stakeholderi nu urmează ruta de auto-servire, ci ruta 2, în care un partener conduce discuțiile externe folosind chestionarul ca scenariu. Cei care preferă să externalizeze un program complet, inclusiv baseline-ul ca măsurare inițială, găsesc acest lucru în ruta 3. Mai multe despre abordarea de fond se găsesc pe Ce este, iar informații de fond despre materialitate și analiza stakeholderilor se găsesc în baza de cunoștințe.
Butonul de pornire se află momentan în modul listă de așteptare; instrumentul nu a fost încă construit, iar această pagină descrie funcționarea așa cum este prevăzută.
Ce înseamnă acest lucru pentru organizație în termeni de sarcini, ore și sisteme devine concret abia atunci când este comparat cu procesele de lucru existente. Această traducere practică este realizată de scanul de lucru al FTE TO AI (ftetoai.com).
Vraag maar. Het interessantste antwoord komt meestal van wie u nog niet heeft gesproken.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.